Clipe
"Trece-o clipă,
și-ncă una,
și nu vezi
că-s trecătoare.
Un copil ești astăzi:
Soare.
Nori sunt mâine:
ești om mare
cu probleme,
și cu grijuri,
și momente
de tot felul.
Bucuria ce o cauți,
si te-ndemni
să o găsești
E un Susur Blând,
ce saltă:
Visul tău,
spre culmi cerești.
Și-apoi vin la tine-n-cale,
urme, doruri,
și ispite
Toate sunt: acum,
iar mâine:
Toate nu's,
trecut-au iute.
Mai departe
nu vei știi,
Tot ce este
a mai fost
Și din vremuri timpurii
toate-ți spun:
Fii bun copile
Iar la suflet,
Fii frumos."
2017
Timp
Ce ușor se schimbă anii
azi e-o cifră,
mâine-s multe
și-ntr-o zi
se-adună toate
la sfârșit, sunt doar secunde
te-nspăimântă?
sau, te-ndeamnă
s’ai curaj a le socoate
E-o nădejde:
căci de mâine
tot ce-i vechi
timpul adună
Ești mai nou
cu-n an-nainte
și mai vechi
cu-n an in urmă.
Iar in clipe zbuciumate
când ești trist
și ostenit
tu prin zborul tău de suflet
uiți că fericirea este
însăși zbor
spre-infinit.
2015
Fluturi de Primăvară
"Nu vezi că vin cocorii in cioc purtând cunună
Și-o lasă-ncet să cadă, pe dealuri peste sate?
Când iarba crește-n tine acoperind păcate,
Nu simți că-i Primăvara prin codrii când răsună?
Nu vezi cum iți zâmbește in fluturi Dumnezeu
Și-ți șuieră prin păsari un cântec de iubire?
Nu vezi, ori nu iti pasă ca totul dă de știre,
Că vine Primăvara și va veni mereu?
Și vine și se-așterne in suflete deschise
Un Susur Blând tresaltă spre veșnicie doruri,
Și cresc din muguri aripi ce saltă către nouri
Purtând cu ei in vreme a oamenilor vise.
Un cântec ca de fluier prin codrii ne rasună
Chemând la Primăvară intindere de sate,
Căci s-au intors cocorii și verde vezi in toate
Întreg văzduhul iarași spre Ceruri se inchină."
2015
Fluturi De Toamnă
"Verde curge
galben suie
toamna-i-cea
vara nu e
Peste codri, de pe ramuri
vezi cum doamna stacojie
schimbă sate, urcă dealuri,
Iarna cheamă
ca să vie
toate vin
și totul trece
numai ei știu sa invie
acum cad
Fluturi de toamnă
stând sub pătura
cea rece
galben zboară
verde suie
i-om vedea atuncea iară'
muguri mici cu verde-n aripi
s-or trezi de Primăvară.
2015
Toamna
Se ivește toamna iarași
Printre frunze aurii
Scăpară devreme-un soare,
Pleacă păsări călătoare
Luând cu ele doruri mii.
Printre frunze aurii
Tu te uiți fără de rost
Ce-i această nostalgie?
Ba mai mult, melancolie
Toamnă e, de tot ce-a fost.
Scăpară devreme-un soare
Alergând grăbit pe dealuri
Pe câmpii s-așterne ceață
Doar o rază mai agață,
Sus urcând, de păsări stoluri.
Pleacă păsări călătoare
Și din pomii cei cuminți
Tu privești cum cad veșminte
Si oftând ți-aduci aminte
Cum că toate-s trecătoare.
Luând cu ele doruri mii,
Pleacă păsări călătoare
Scăpară devreme-un soare
Printre frunze aurii
Se ivește toamna iarăși.
2017
Certitudine
Trec anii
și ce o sa mai treacă
pentru unii
fără alții
vreme trece
păsări pleacă
esti acum
și nu esti mâine
pentru mulți timpu-i-nainte
pentru alții
se oprește
vezi cum tot se face rece
și in suflet noapte vine
și-atunci stai
cu mintea plină
de nădejdi,
de vremi trecute.
-Să mai stăm un pic pe-aicea?
sau mai bine, nu...
de mâine:
o-m zbura spre-o altă lume
‘pic mai bună
‘pic mai dulce
unde anii nu au voie
să se plimbe ici și colo
să alerge ca ciulinii
pe câmp, oamenii s-apuce.
Dor.
Ce dor de veșnicie
te apucă uneori
și în tristă nostalgie
pagini albe
drumuri, sate
tu cu pasul le măsori,
cu cerneală și cu gânduri
și cu rânduri
și prin toate:
tu ești om
iar timpul, nu e
astăzi esti,
iar mâine zbori.
2013
Humă
Câte lucruri se adună
Câte fapte, câte clipe
Câte doruri netrăite
Stau in mintea ta de humă
Câte planuri, și dorințe,
Si principii, și tipare
Stau in fața ta, hotare
Tu, socoți, ca n-au trebuință.
2015
Chipuri
În case-i cald și este bine,
Afar’ e frig, și e pustiu.
Cutreierând pe străzi străine
Stinghere suflete-n suspine
Caută greul să-și aline,
Calde cămine…
Sunt chipuri negre, zgribulite,
Adânc in suflet îți privesc
Ei n-au speranțe, și nici vise
O clipa stai, te uiți, și pleci.
Bagi mâini in buzunare
Pleci.
In casa ta e cald, și bine
Și nu duci lipsă de nimic.
In patul tău, când noaptea vine,
N-ai nici o grijă pentru nimeni
Tu te crezi mare, dar ești mic.
O clipa s-au uitat la tine,
Au așteptat un pic, și-apoi s-au dus.
Cu mâini întinse, cu inimi strânse,
Cu haine rupte și fețe plânse,
Ți-au dat o șansă, om sa fi,
Tu ai plecat, și ei, s-au dus…
In bezna nopții, in frigul iernii,
Cutreierând prin locuri reci
Stinghere suflete-n suspine
Caută greul să-și aline,
Cu mâini întinse așteaptă-un bine,
Ce faci tu, om, te-oprești sau pleci?
2013
Primavara
Vino iar, cobori, fecioară
Te astept de mult sa vii.
Prin coliba mea săracă
Numa' iarnă-i, numai frig.
Vino iarăsi dulce fată
Ale mele neguri ia-mi
Vino-n verde imbracată
Cum te știu din an in an.
Coborand cu paru-ti soare,
Ochi albaștri-cer senin
Cu miresme-n varf de floare
Roua rece de argint,
Maini subtiri in mii de ramuri
Imbrăcate de veșminte
Cu petale, frunze, muguri
Toate-s ca sa mă alinte.
Vino și invie-ti corul
Păsări toate ti le cheamă
Sa se-nvesealeasca totul
Și-n văzduh sa fie larmă.
Fie larmă pană-n Ceruri
Peste codri, munti, campie,
Cat-e-oceanul in adancuri
Asa dragă-mi ești tu mie.
Te aștept parcă de veacuri
Sa cobori iubito iară'
De-al tau dor și-a iernii neguri
Vindecă-mă, Primavară.
2013
Știi?… de ani de zile-ncoace,
Trei fecioare mă colindă:
Una-i caldă, alta-i rece,
Iar cealaltă-i ca o ghindă.
Și in ani ce vin și pleacă
Alungandu-mi vremea, zboară,
Vin mandrele să mă cheme
Să mă prindă-n timp si vreme,
Iar eu, tie-ti scriu poeme
Primăvară.
2013
Am vazut caini.
Am vazut o banda de dulai cu blani ude
ce patrulau seriosi trotuare și coluri de strada.
Am vazut roti de autovehicule
terorizate de dulai cu blani ude
ce scaparau fugarindu-le pe asfaltul de oglinda.
Am vazut roti de autovehicule ce alergau necontenit
pe asfaltul ud de oglinda
fiind fugarite de dulai cu blani ude,
care in timpul liber mai patrulau si trotuare
și colturi de strada.
Am vazut caini.
2013
Chiar daca tu insisti cu amintirile tale
incaltate in bocanci,
eu imi fac mintea ca de gheata.
Doar ca sa iti trebuiasca patine.
Iar apoi, voi face totul ca un mare lac,
sa-ti trebuiasca barca.
De care nu ma indoiesc
ca vei face rost.
Doar ca sa te plimbi pe mine,
sa vaslesti prin mine.
2013
Iar
Se scurge timpul fără noimă
Se scurge parcă in zadar
Se scriu de veacuri mii de versuri
Cum timpul joacă-n iele mersuri
Cum, îl lăsăm fără habar.
Cum timpu-n chipuri mâna-și pune
În inimi, suflete, pământ
Plângând sosim in astă lume
Pleca-vom dară, tot plângând.
Ne-ncearcă inima in stări
De doruri, clipe netrăite
Ne minunam de minunări
Găsim milioane de-ntrebări
Ce de răspunsuri sunt lipsite.
Aceste veacuri au mai fost,
Aceleași stări, aceleași clipe…
Aceleași lacrimi pe obraz,
Si iar trăiri fără de haz,
Si iarăși chipuri, iar și iar,
Si oameni, iar.
2014
Somnambul
Porumbelul, și-a dat jos aripile
pană cu pană,
a tras aer in piept
și a sărit.
in căderea către pământ
s-a deșteptat
din somnul său
de somnambul.
2014
Iarna
Sunt nori pe cer când soarele apune
E totul aur, și luna e de față,
E rece iarnă, pe crengi se-adună gheață
Paturi de fum se-nalță din cătune.
Tremură pomii dezbrăcați de frunze
Pe dealuri stacojii turme in fum se-adună,
Oameni se strâng in case vechi de humă
Când soarele s-arată-n ultimi raze.
2014
Bătrâni
În chipuri bătrâne si fire cărunte
In șanțuri pe fețe de goluri adânci
Privești umilința-n icoanele sfinte
Și sufletu-ți frângi.
In locuri uitate, pe ulițe-n sate
De vreme uitate, și-a lor copii,
Plăpânde ființe cu crucile-n spate
Cuminți ei așteptă, sa mai treacă-o-noapte
Spre încă de neguri, o zi.
2014
O Familie De Rândunici
Dormea adânc o familie de rândunici
Părinți și pui.
Soarele se ridica pe cer
Ușor, niște nori se cățărau mândrii
În fața soarelui.
Familia de rândunici a uitat sa se trezească
Când corul bisericesc de oameni
Și-a început cântările
S-au deșteptat pe rând, si rândunicile
-Ce zi superba!, spuse tatăl rândunică
-Ce frumos cântă oamenii!
-Oare ce spun acolo, in cântecul lor?, se întrebă
un pui de rândunică,
-Nu știu tati, așa fac ei, așa cântă ei,
duminica dimineață.
2015
YHWH
Peste dealuri, câmp și ape
Peste vremi îndepărtate
Peste oameni și-a lor fapte,
Peste veacuri, peste toate
Peste vis, realitate
Peste viață, peste moarte
Judecată și dreptate,
Unul Singur știe toate,
Yahweh.
2015
Ce E Viața?
Ce e viața? Un moment ce trece!?…
Acuma ești, acuma nu.
Te-or plânge oameni când vei trece?
Te-or plânge ochi, te-or plânge, Nu…
Ce e viața, o dorință!?…
O amintire, un veșnic dor.
Un infinit intr-o ființă
Curaj nebun, spre viitor.
Căci între moarte și viață
Îți stă hotar poate, un ceas
Privind-napoi, și-apoi ‘nainte
Cât socotești că ți-a rămas?
2015
"Ghiocelul"
(adaptare dupa "Gândăcelul" - Elena Farago)
De ce m-alungi cu frigul tău
Cu nori și vânt, tu doamnă albă
Trecuta-ți vremea rece babă
De ce m-alungi așa de rău.
Copii ca mine sunt mai mulți
S-au adunat toți in campie
Și milă trebuie sa-ți fie
De spaima lor, de plânsul meu!
De ce să vrei să mă omori?
Căci am frățiori și am zambile
Și-ar plânge mama după mine,
Când va sosii cu soare-n zori.
Și-ar plange oameni mult de tot
Căci am trăit abia trei zile,
Indură-te acum de mine
Și lasă-mă, că nu mai pot!...
Așa plângea un ghiocel
In pumnul ce-l strângea să-l rupă
L-a invelit zăpada după,
Ce n-a mai fost nimic din el!
Și n-a-ncercat să-l mai invie
Petalele-i sufla cu vânt,
Și a cazut în țârna frânt
Și-acoperit fu' pe vecie!...
Scârbiți suntem de fapta ta
Lacomă iarnă, rece babă
Topește-te și pleacă-n grabă
Ne-am săturat de gheața ta.
Și când sosi-va primăvara,
Se va renaste ce-a fost frânt
Tot ce-i uscat și-i la pământ,
Oricât de far-de-nsemnătate
Și orice pom, și flori și plante!
Vor fi un verde, nou veșmânt.
2014
1 Mai
E sarbatoare, mare sarbatoare
Intâi muncitoresc habar n-avem ce-nseamnă
Dar cât putem sa umplem roșu in pahare
Nici Dumnezeu sa nu ne bage-n seamă.
La iarbă verde, fiarele să-ncingem
Și verdele-n tăciune să-mbrăcăm,
Iar burtile până in gât sa umplem
De animale, din toate sa mâncăm.
Aduceti fratilor acum navete,
Să curg-ă-alcool șuvoi in râuri blonde
Ficatul sa ne fie doar burete
Și gurile din sticle pâna-n vene-sonde.
Să cânte muzici fel și feluri
Sări-ne-ar in văzduh picioare pan’ la nori
Urla-va-n boxe nume de mezeluri
De animale, metale scumpe și valori.
Acum, cât este-ntâi veniti cu mic cu mare
Să dantuim pană ce ochii ne-or sari
Și-apoi cu trupuri goi o-m lenevii sub soare
Căci asta-i tot ce știm a face-n astă zi.
Lăsa-ti copii sfant să-nveţe
Și-această datină in inimă să poarte
S-aprindă rosu in obraji de feţe
Și-asa să ducă totul mai departe.
Suntem români și-asa de mult ne place
Când sărbatoare este pe pământ,
E doar o scuză pentru-alcool,
Si fum, și imbuibări din dobitoace
Si le vom duce pană la mormânt.
2013
Floare De Gheață
În ultima zi, din ultimul an,
Când floarea de gheață îți bate la geam
Când umbrele reci, spre neguri te-ndeamnă
Încet mintea pleacă, pământul își cheamă,
O frunză uscată, un veștejit ram.
O clipă, o vorbă, un gând, si s-au dus.
Viața întreagă prin ochi ți s-a scurs,
Secundele mușcă din tine viclene,
Durerea prea grea îți apasă pe gene
Se scurge țărâna când timpul o cerne,
Ce dor, ce viață trecută, apus.
2014 - 2015
Bunica
Ah ce viață, ce dor, ce dorință…
Când timpul îi cerne a ei ființă,
Plăpândă și mică de al ei necaz,
O gură de aer cu greu și suspin
Un pic, încă-o-dată, si iarăși, și iar,
Se-agață de viață cu lacrimi și-amar
Mai e doar un ceas, până vede alin.
2015
Rece
E zăpadă, lungă iarnă
Zacem parcă fara duh
Este frig și întunerec
Și în suflet, și-n văzduh.
Este frig pe străzi si-n case
Și-n biserici, și în școli
E-ntunerec până-n oase
Până-n unghii și în nări.
Haide, vino și coboară
Peste munte și câmpie
Ghiocei și păpădie
Suflete de ne învie
Primăvară.
2013
Lună
Înghițit de lanuri este
melancolic, soare-n sânge
peste spice, ‘naltă trestie
razele ușor le strânge.
Iar eu umblu pe cărarea
ce desparte-n coamă, dealuri
gânditor ma pierd in taine
merg desculț si fără haine
si gândesc la stupizenii, idealuri.
Iar tu vi sa te-uiți la mine,
ca o zână grandioasă
albă, plină de faină
îngerilor ești crăiasă
Lună plină.
2012
Impresii
S-au ajuns frunzele, prea importante,
ca sa mai poata fi tinute de codrii.
Unele mai nerabdatoare, isi dau drumul mai
devreme din mana ramurei, curioase din fire.
Cateva se cred inaripate,
uitandu-si lungu' nasului,
de frunze.
In zborul catre pamant,
suiera,
zbenguindu-se in sus si-n jos.
in jos si-n sus.
Asa e toamna.
Frunzele se cred pasari,
greierii tot nepasatori
Codrii isi imagineaza ca inca sunt imbracati,
pasarile isi iau concediu de la un trai asa sarac in
tara noastra, jurand,
ca la intoarcerea din primavara
o sa ne ocoleasca.
Iar noi..
Noi ne credem oameni.
2014
s-adună oamenii
la case
și turme dealuri
le coboară
s-așterne toamna
în frunzele rămase
și spre apus
se urcă stoluri.
de stacojiu
e-învelită valea
și sate scăpară
în ceață ce se lasă
plecate-s dorurile
noastre toate
și toamnă e
de tot ce mai rămasă.
2017